Solicita o vizita

str. Badea Cartan, nr. 16,Bucuresti, Sector 2

021.210.27.31Luni-Duminica 9-20

Care sunt afecțiunile psihologice ale bătrâneții?

04 August 2017 Camin de batrani

- Interviu cu psihologul Daniela Ene -

Cei mai importanți, pe lângă seniorii noștri, sunt oamenii alături de care lucrăm. Tocmai de aceea, întreagă echipă Azil Privat a fost atent selectată și educata cu dragoste și loialitate pentru a oferi supraveghere permanență și asistență medicală persoanelor cazate în centru. De aceea, ne bucurăm să o avem în centrul Azil Privat pe doamnă Psiholog - Logoped, Daniela Ene, pe care am rugat-o să ne răspundă unor intrebări care să ne ajute să conttientizăm mai bine nevoile seniorilor.

1. Doamna doctor, vă rugăm să vă prezentați pe scurt și să ne spuneți de cât timp lucrați pentru seniorii din Azil Privat.

Mă numesc Daniela Ene, sunt psiholog clinician specialist și de 6 ani lucrez cu seniorii din  Azil Privat.   

2. Depresia este un subiect pe care foarte mulți îl evită, însă noi știm foarte bine ce înseamnă un bătrân cu depresie. Pe lângă aceasta, care sunt afecțiunile pe care le întâlniți în cazul seniorilor cazați în Azil Privat? De fapt, care sunt cel mai des întâlnite afecțiuni din punct de vedere pshihologic, după vârsta de 60 de ani?

Printre cel mai des întâlnite afecțiuni d.p.d.v. psihologic după vârsta de 60 ani se numără depresia, anxietatea, demența senilă (specifică odată cu înaintarea în vârstă generată de ereditate și de schimbările fizice și chimice ce se desfășoară în celulele organismului ca fenomen biologic ireversivibil) care se manifestă în plan psihic printr-o inerție intelectuală, dificultăți tipice în fixarea duarabilă a amintirilor și achizițiilor noi, pierderea supleței de adaptare, atenție deficitară, memeorie alterată și judecată perturbată. Se mai adaugă boala Alzheimer ce se manifestă prin tulburări de orientare și pierderea memoriei, iar dispoziția este fluctuantă, când euforică, când depresivă. De asemenea apar și anumite tulburări de comportament manifestate prin agitație (apare tendința de a pleca), stări confuzionale, halucinații (idei delirante, persecuție, vinovăție etc.).

 3. Ce tratamente sau instrumente folosiți pentru tratarea seniorilor? Au într-adevăr jocurile și exercițiile de memorie efecte reale?

În cazul seniorilor noștri folosim terapia cognitivă pentru stimularea creierului (jocuri de memorie și gândire) și terapia suportivă cu efect în plan psiho-emoțional. Aceste activități și terapii pe care le folosim ajută la menținerea și chiar îmbunătățirea stării mentale, în așa fel încât să prelungim cât se poate degradarea neurocognitiva. Vă prezint tipurile de activități pe care le realizăm în demersul nostru terapeutic:

 A. Prin joacă

Este extrem de simplu să antrenezi capacitatea mentală, dar și memoria celor bătrâni prin joacă. Jocurile de cărți, partidele de rummy, puzzle-urile, rebusurile, integrame, sudoku sau șah-ul, concursuri cu întrebări de cultură generală, sunt activități pe care cei în vârstă ar trebui să le aibă. Reușesc astfel să-și mențină mintea ocupată, să-și petreacă timpul într-un mod plăcut, dar și să socializeze cu ceilalți. Încurajați participarea la astfel de experiențe.

B. Ținerea unui jurnal

Sugerăm seniorului să-și noteze într-un caiet lucrurile pe care le face de-a lungul unei zile: ce mănancă, ce a vizionat la TV, cum a dormit, dacă a visat, lista de cumpărături, etc. Acest exercițiu îi va ține mintea ocupată. Ținerea unui jurnal este un lucru important și pentru vârstnic și pentru tine, ca medic sau îngrijitor. Vei putea vedea cum își petrece timpul, dacă se hrănește corespunzător, dacă petrece timp alături de alte persoane, dacă este trist sau depresiv, dacă are probleme de memorie și poate cel mai important lucru, poți determina cu certitudine dacă acesta se (mai) poate descurcă singur. Ideal ar fi dacă seniorul ar fi provocat să scrie și despre visurile sau dorințele pe care acesta le are. Ideea de a vorbi despre lucruri importante pe care și le mai dorește să le facă îi va ridica moralul, va îndepărta stresul și depresia.

C. Socializarea

Singurătatea este sentimentul pe care fiecare dintre bătrâni îl are la un moment dat. Pentru a înlătura această stare, petrecem timp cu ei. Socializarea joacă un rol extrem de important în viața vârstnicilor și este un aspect esențial ce nu trebuie trecut cu vederea.

D. Râsul

Râsul este cel mai bun medicament! S-a demonstrat științific că există o stransă legătură între activitatea de a râde și îmbunătățirea activității cerebrale. Așa că, dă-i motive celui drag ție, să râdă. Povestește-i ceva amuzant, încurajează-l să spună glume, să comenteze diverse emisiuni sau filme sau amintiți-vă de momente plăcute petrecute împreună.

E. Petreceți timp impreună

Încearcă să îți faci timp să petreci măcar o zi din săptămână cu vârstnicul. Vizitați locuri noi și întreabă-l ce anume i s-a părut interesant. După o perioadă, vezi dacă își mai aduce aminte de clipele petrecute împreună. Este un exercițiu extrem de bun care îi atrenează creierul. Ține cont și de părerea lui! Încercați să vizitați și locuri propuse de el.

Pe lângă aceste exerciții utile care îi vor ajută pe bătrâni să-și stimuleze activitatea cerebrală, este extrem de important să le oferim toată dragostea, tandrețea, dar și respectul cuvenit. Reuniunile de familie, tradițiile, amintirile, dar și afecțiunea dăruită în permanență reprezintă piatră de temelie spre o îmbătrânire sănătoasă.

4. Pentru ca cititorii noștri să înțeleagă mai bine care este procesul de tratare, ne puteți spune care sunt câteva dintre schimbările majore care se produc o dată cu trecerea anilor?

Un loc aparte îl ocupă degradarea și îmbătrânirea sitemului nervos. Irigarea și oxigenarea creierului se face cu dificultate, iar neuronii intră într-un proces ireversibil de atrofiere. Datorită degradării funcționale a creierului, se reduce capacitatea de adaptare. Adaptarea este influențată negativ și de tulburările de la nivelul organelor de simț. Astfel, planul senzorial este influențat de modificările organice și funcționale, dar are tendința să se echilibreze pe bază experienței senzoriale acumulate. Văzul se degradează prin reducerea capacității de adaptare a cristalinului.  Și auzul cunoaște unele modificări asemănătoare. În genere, scade sensibilitatea auditivă absolută, dar mai evidența este reducerea sensibilității în planul auzului fonematic. Pentru memorie este semnificativă degradarea în componența ei de scurtă durată și se menține mai bine memoria de lungă durată. Deși mai rezistentă, în memoria de lungă durată pot apărea confuzii în stabilitatea asociațiilor necesare în evocarea evenimentelor petrecute cu mult timp în urmă.

În gândire, atenție și vorbire se manifestă o anumită lentoare ce se pune în evidența prin dificultăți de înțelegere a unui context mai complicat, o scădere a capacității de concentrare, pauze relativ mari în vorbire, tremurul vocii.

O serie de modificări sunt și mai evidente în planul afectivității și al personalității. Sunt relativ frecvențe stările de exacerbare a emoționalității, nervozității, irascibilității, frustrării și anxietății ce sunt însoțite de capricii, lipsă de cooperare, încăpățânare, negativism. Dar sunt și persoane care își mențin echilibrul psihic, sunt lucide, sunt ușor adaptabile. La majoritatea persoanelor în vârstă depresia este însoțită de o stare anxioasa față de ideea morții și regretul pentru perioadele fericite trăite în decursul vieții. Asemenea trăiri se accentuează după pierderea partenerului sau a unor persoane apropiate.

Sunt și situații când persoană în vârstă se simte inutilă sau nu Ii se acordă atenție de către cei din jur, ceea ce imprimă un caracter tragic tristeții și sentimentului de frustrare. În cazurile respective, bătrânii devin pesimiști și inhibați ori nefericiți și agitați, dar și într-o situație și în altă negativismul se accentuează, iar comportamentul este marcat de inadaptabilitate. Tot pe linia tulburărilor afective este și fenomenul de hipertrofiere a sinelui ce apare pe baza raportării faptelor din jur la propria persoană, comportamentul prin dilatarea drepturilor personale. Când se accentuează aceste fenomene, poate apărea sindromul de depersonalizare ce se manifestă prin pierderea identității personale.

5. Aveți cazuri de succes în Azil Privat, seniori alături de care ați lucrat mult, însă cu rezultate vizibile. Ne puteți vorbi despre un astfel de caz?

De-a lungul activității la Azil Privat nu se poate spune că există „cazuri de succes", ținând cont de categoria de vârstă, dar au fost situații în care s-a observat o ameliorare sau o oarecare îmbunătățire a proceselor psihice (memorie, limbaj) și a stării psiho-emoționale. Vă prezint în continuare un caz în care este vorba de un pacient cazat în centrul nostru pentru o perioadă de 3 luni de zile.

Pacientul în vârstă de 68 ani prezenta la internare o tulburare cognitivă ușoară și anume:  acuze ale pacientului legate de alterarea memoriei, activități zilnice relativ normale, funcția cognitivă în general normală, scăderea obiectivă a performanțelor mnezice caracteristice vârstei. În urmă evaluării inițiale obține un scor la MMSE = 21 pct. După un program terapeutic personalizat incluzând exerciții de memorie și gândire diversificate, la evaluarea finală s-a constatat o îmbunătățire substanțială a funcției mnezice și nu numai, ci a stării psihice în general, având mai multă încredere. Astfel, la externare, în urma evaluării finale obține un scor la MMSE= 26 pct.

7. Ce sfaturi le dați celor care se apropie de o anumită vârstă, pentru a-și menține sănătatea mentală și buna dispoziție?

Sănătatea mentală se referă la modul în care te vezi, dar și abilitatea de a-ți gestiona emoțiile și a face față dificultăților. Sănătatea mentală este în strânsă legătură cu bună dispoziție.

Câteva sfaturi de care ar trebuie fiecare dintre noi să ținem cont de-a lungul vieții:

  • Învață să ai încredere în tine, apoi să te apreciezi pentru calitățile pe care le ai, deseori umbrite de gânduri negative;
  • Vorbește-ți pozitiv (adică să accepți anumite greșeli sau limite fără a te bloca în ele);
  • Practică recunoștință. Există o legătură puternică între recunoștință și fericire sau starea generală de bine (uităm să fim recunoscători pemtru alte aspecte ale vieții noastre, pe care deseori nu le apreciem corespunzător, doar atunci când pierzi ceva cum ar fi sănătatea);
  • Include mișcarea în programul tău. Exercițiile fzice sunt cel mai puternic antidot împotriva anxietății, stresului, depresiei și nefericirii în general, creând bună dispoziție;
  • Învață să iei o pauză. Învață să-ți acorzi câteva minute pentru a-ți recăpăta energia și a te echilibra.

Omul este supus legilor naturii, este nevoit să accepte schimbările impuse de trecerea  timpului și să se adapteze rigorilor vârstei. „Trebuie să ne resemnăm că îmbătrânim, de vreme ce a îmbătrâni este singurul mijloc de a trăi mai mult", spunea actorul de cinema Charlie Chaplin.